SAIGGÍU, saiggii, s. m. (Înv. și reg.) Slujbaș al Porții care strângea în Principatele Române darea plătită în oi; p. ext. slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. [Var.: saegíu, saiggí, saigíu s. m.] – Tc. sayıcı. Vezi definitia »

cuiungíu (cuiungíi), s. m. – Aurar, bijutier. Tc. kuyunci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

CERIU (‹ fr. {i}; {s} lat. Ceres) s. n. Element chimic (Ce; nr. at. 58, m. at. 140,12; p. t. 807 ºC, p. f. 3.468 ºC) din familia lantanoidelor, moale, ductil și strălucitor. Este folosit (aliat cu lantan și fier) la fabricarea pietrelor de brichetă (aliat cu cobalt), la confecționarea magneților permanenți, în metalurgie. A fost descoperit de M.H. Klaproth, W. Hisinger, J.J. Berzelius în 1803. Vezi definitia »

EVANTÁLIU s. n. v. evantai. Vezi definitia »

DENDRÁRIU s. n. parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră. (< rus. dendrarii) Vezi definitia »