EMBLEMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de emblemă, care ține de emblemă. [Cf. fr. emblématique]. Vezi definitia »

NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico]. Vezi definitia »

LITOLÓGIC, -Ă, litologici, -ce, adj. Referitor la litologie. – Din fr. lithologique. Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă I. adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic) Vezi definitia »

ADÍPIC adj. acid ~ = acid bibazic saturat, materie primă la fabricarea unor fibre sintetice poliamidice. (< fr. addipique) Vezi definitia »