țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică. Vezi definitia »

BALTÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile baltice. [< (Marea) Baltică, mare continentală din nordul Europei + -istică] Vezi definitia »

MARMÓTĂ, marmote, s. f. Gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează (Marmota); animal care face parte din acest gen. – Din fr. marmotte, it. marmotta. Vezi definitia »

SELFINDUCTÁNȚĂ s. f. inductanță proprie. (< engl., fr. self-inductance) Vezi definitia »

CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. – Din fr. cubature. Vezi definitia »