FOVÍSM s. n. Curent apărut în pictura franceză, la începutul sec. XX. ca reacție împotriva disocierii impresioniste a tonurilor, folosind culoarea pură, distribuită în pete mari, uneori violente. – Din fr. fauvisme. Vezi definitia »

AUTOCRATÍSM s.n. Concepție, doctrină bazată pe autocrație. [Pron. a-u-. / < autocrat + -ism]. Vezi definitia »

POMPIERÍSM s.n. (Franțuzism) Manieră a artiștilor și a literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. [< fr. pompiérisme]. Vezi definitia »

RADIOAMATORÍSM s. n. practicare a radiocomunicațiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică și stabilesc legături între radiostații proprii. (< radioamator + -ism) Vezi definitia »

AGNOSTICÍSM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepții pozitivismului ș.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869. 2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic). Vezi definitia »