Definita cuvantului unic
ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu unic
SEMIÎNTUNÉRIC s. n. Lumină slabă; semiobscuritate. – Semi- + întuneric. Vezi definitia »
ANTIDINÁSTIC, -Ă adj. împotriva dinastiei. (< fr. antidynastique) Vezi definitia »
CIFÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cifoză. [< fr. cyphotique]. Vezi definitia »
NONSIMÉTRIC, -Ă adj. lipsit de simetrie; asimetric. (după engl. nonsymetrical) Vezi definitia »
PSIHOTERÁPIC, -Ă adj. Referitor la psihoterapie; psihoterapeutic. [< fr. psychothérapique]. Vezi definitia »