Definita cuvantului universal
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu universal
ANTENUPȚIÁL, -Ă adj. (rar) prenupțial. (< fr. anténuptial) Vezi definitia »
INFRACȚIONÁL, -Ă adj. (Jur.) Cu caracter de infracțiune. [Pron. -ți-o-. / cf. it. infrazionale]. Vezi definitia »
LETÁL, -Ă adj. (Liv.) Mortal, de moarte. [< fr. létal, it. letale, lat. letalis, cf. gr. Lethe – râu în infern]. Vezi definitia »
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). Vezi definitia »
NEPERSONÁL adj. v. INFINITIV. (Gram.; adesea adjectival) Mod impersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. [DEX '98] Vezi definitia »