Definita cuvantului urătură
URĂTÚRĂ, urături, s. f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urătură
ventúză (-ze), s. f. – Organ sau recipient care se fixează pe ceva. – Mr. vinduză. Fr. ventouse; mr., din it. ventosa, cf. ngr. βεντοῦσα, venduza. Vezi definitia »
pleoáță, pleoáțe, s.f. (reg.) femeie depravată. Vezi definitia »
spirtuiálă, spirtuiéli,, s.f. (reg.) conservare în spirit. Vezi definitia »
INFERÉNȚĂ, inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence. Vezi definitia »
pólză s. f. – Folos, cîștig. Sl. polĭza (Tiktin). Sec. XVII, înv. ca și der. polzui, vb. (a cîștiga), din sl. polizevati; polzuință, s. f. (folos). Vezi definitia »