MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care trăiește într-un cartier mărginaș, la periferia orașelor; p. ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește; mahalagiță, țață. – Mahalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »

ACETOCELULÓZĂ s.f. Acetilceluloză. [< fr. acétocellulose]. Vezi definitia »

APENDICÍTĂ s. f. inflamație a apendicelui (1). (< fr. appendicite) Vezi definitia »

PALOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la palograf. [< fr. pallogramme]. Vezi definitia »