ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător. Vezi definitia »

HIDROLOCATÓR, hidrolocatoare, s. n. (Mar.) Aparat hidroacustic care determină direcția și distanța unui obiect aflat sub apă prin intermediul ultrasunetelor; sonar. – Din engl. hydrolocator. Vezi definitia »

Compozitor italian vestit mai ales pentru creatiile sale in muzica de opera Vezi definitia »

DESCOJITÓR, descojitoare, s. n. Mașină pentru decorticat boabele de cereale înainte de măcinare. – Descoji + suf. -tor. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »