Definita cuvantului urlător
URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urlător
TUSÓR subst. Mătase naturală produsă de larvele unor specii de fluturi de noapte și folosită pentru umbrele, parașute, etc. – Din fr. tussor. Vezi definitia »
BAZIDIOSPÓR s.m. (Bot.) Spor al bazidiomicetelor, produs de bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiospore]. Vezi definitia »
STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore, fr. stucateur. Vezi definitia »
abreviatór s. m. cel care abreviază scrierile unui autor. (< fr. abréviateur, lat. abbreviator) Vezi definitia »
BICOLÓR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. – Din fr. bicolore. Vezi definitia »