BOZGOR, bozgori, s.m. Denumire atribuită ungurilor (îndeosebi secuilor) de către românii ardeleni. Termenul provine de la cuvântul bașkir, un neam turcic din zona munților Urali despre care se crede că ar fi strămoșii secuilor. În ciuda vechimii sale de aproximativ 1 mileniu, termenul a căpătat în ultimul secol o denotație peiorativă. Vezi definitia »

VIGAVÓR s. n. (Înv.) Mustrare aspră; asprime, violență. Vezi definitia »

stupitór, stupitoáre, s.f., adj. (reg.) 1. (s.f.) scuipătoare. 2. (adj.; în forma: stopitor) care stupește (scuipă). Vezi definitia »

pacefăcătór, pacefăcătóri, s.m. (înv.) pacificator, împăciuitor. Vezi definitia »

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor. Vezi definitia »