Definita cuvantului stupitor
stupitór, stupitoáre, s.f., adj. (reg.) 1. (s.f.) scuipătoare. 2. (adj.; în forma: stopitor) care stupește (scuipă).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stupitor
BENADOR, Ury (1895-1961, n. Milișeuțu de Sus, azi Mihăileni, jud. Botoșani), scriitor român. Romane evocînd mediul evreiesc sub aspect pitoresc și documentar („Ghetto veac XX”) sau de analiză psihologică („Gablonz magazin universal”). Vezi definitia »
MICROMOTÓR, micromotoare, s. n. Motor electric de putere (foarte) mică. – Din fr. micromoteur. Vezi definitia »
SATISFĂCĂTOR, -OÁRE adj. Îndestulător; mulțumitor. [< satisface + -(ă)tor]. Vezi definitia »
EXCITATÓR, -OÁRE, excitatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Excitant (1). 2. S. f. Mașină electrică pentru alimentarea înfășurării de excitație a altor mașini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, -oris. Vezi definitia »
ZVÂCNITÓR, -OÁRE, zvâcnitori, -oare, adj. Care zvâcnește, care palpită. – Zvâcni + suf. -tor. Vezi definitia »