FLÁCĂRĂ, flăcări, s. f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară¹, văpaie; flamă. ◊ Expr. A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. 2. Fig. Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Pl. și: flacări, flacăre] – Lat. *flaccula (= facula). Vezi definitia »

NOTĂREÁSĂ, notărese, s. f. (Reg.) Soție de notar. – Notar + suf. -easă. Vezi definitia »

XILIDÍNĂ s.f. Compus derivat din xilen, folosit la fabricarea coloranților și a medicamentelor. [< fr. xylidine]. Vezi definitia »

cucoană-chifteríță s.f. (reg.) coropișniță. Vezi definitia »

băsádă (-de), s. f. – (Trans., înv.) Conversație, taifas. – Var. bes(e)adă, băseadă. Sl. besĕda, în limba veche; și de asemenea din mag. beszéd (‹ sl.), în Trans. – Der. băsăd(u)i, vb. (a sta de vorbă, a sta la taifas). Vezi definitia »