BIOGEOCHIMÍE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie) Vezi definitia »

CRIPTOSCOPÍE s. f. examen optic cu ajutorul criptoscopului. (< germ. Kryptoscopie) Vezi definitia »

TELALGÍE¹ s. f. durere care apare în altă parte, la distanță de locul leziunii. (< fr. télalgie) Vezi definitia »

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Din albitor + suf. -ie. Vezi definitia »

jugléie s. f. pl. – Picioare, labe. Bg. žegli (DAR); cf. bg. žegla, žegal, de unde jiglă, s. f. (stinghie la jug), cf. Conev 80, DAR; și bg. žuglan „picior”, de unde juglan, s. m. (flăcău, tînăr; cerșetor), cf. Bogrea, Dacor., IV, 818. Vezi definitia »