șátră (șétre), s. f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaș portabil al țiganilor nomazi. – 3. Familie de țigani. – 4. Baracă, magherniță. – 5. (Maram.) Foișor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. șetrar (var. șătrar), s. m. (țigan nomad; slujbaș al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); șetrărie, s. f. (slujba de șetrar). Vezi definitia »

VÓMICĂ s. f. evacuare bruscă pe gură a unei cantități de expectorații abundente. (< fr. vomique) Vezi definitia »

MAMÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă (1). – Din mamă. Vezi definitia »

MÍNĂ³ s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina]. Vezi definitia »

strămătúșă, strămătúși, s.f. (înv. și reg.) sora tatălui sau a mamei bunicului sau bunicii; sora bunicului sau a bunicii. Vezi definitia »