BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. – Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici. Vezi definitia »

clicuí, clicuiésc, vb. IV (înv.) a striga; a râde cu clic, a chicoti, a jubila (de bucurie). Vezi definitia »

FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma¹, a (se) termina. – Fit + suf. -ui. Vezi definitia »

păhúi², -ie, adj. (reg.) năuc, aiurit, zăpăcit; prost. Vezi definitia »

scârpăluí, scârpăluiésc, vb. IV (reg.) a săpa pe un teren înclinat, pentru a face un drum. Vezi definitia »