NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes. Vezi definitia »

ócoș (-șe), adj. – (Trans.) Deștept, isteț; viclean, șiret. Mag. okos. A pătruns în argoul bucureștean. – Der. ocoși, vb. refl. (a o face pe deșteptul), în Trans. Vezi definitia »

OCNÁȘ, ocnași, s. m. Condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. gener. pușcăriaș. – Ocnă + suf. -aș. Vezi definitia »

făgíș, făgíșe, s.n. (reg.) pădurice de fag; făget. Vezi definitia »

ștélmaș, ștélmașuri, s.n. (reg.) 1. colțar cu limbă. 2. (în forma: ștelmos) zgârieci (instrument pentru tras linii paralele). Vezi definitia »