FÍNIȘ s. n. 1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere. (< engl., fr. finish) Vezi definitia »

normalíș, -ă adj. (înv.; în sintagmă) normaliș dascăl = învățător; normal. Vezi definitia »

strămuráș, strămuráșe, s.n. (reg.) mlădiță, nuia subțire și lungă. Vezi definitia »

ARMÁȘ, armași, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Dregător domnesc, însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale. 2. (În sintagma) De-a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată. – Armă + suf. -aș. Vezi definitia »

ZLOTÁȘ, zlotáși, s.m. ~, v. perceptor. Vezi definitia »