PLANÓR, planoare, s. n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. – Din fr. planeur. Vezi definitia »

zdrobitór¹ adj. m., pl. zdrobitóri; f. sg. și pl. zdrobitoáre Vezi definitia »

PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor. Vezi definitia »

SUCCESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor]. Vezi definitia »

REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor. Vezi definitia »