OPRÍT², -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri. Vezi definitia »

OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. Vezi definitia »

STROPÍT¹ s. n. Stropire; udare (a unui teren). – V. stropi. Vezi definitia »

NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit. Vezi definitia »

GEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / < fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă]. Vezi definitia »