AMALTHEUS (‹ fr. {i}), subst. Amonit fosil, caracteristic Jurasicului inferior, cu cochilia discoidală, cu coaste fine, arcuite și cu creastă în formă de șnur pe marginea ventrală. Vezi definitia »

CHÓRUS s. n. 1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor. 2. partea principală a unei teme de jaz. ◊ improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor. (< fr., engl. chorus) Vezi definitia »

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos) Vezi definitia »

TRÓMBUS s.m. (Med.) Cheag de sânge format în vene sau în artere. // (În forma tromb-, trombo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) cheag de sânge”, „trombus”. [Var. tromb s.m. / < fr., lat. thrombus, cf. gr. thrombos]. Vezi definitia »

PÁNUS s. n. 1. vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formarea de țesut conjunctiv. 2. adenită nesupurantă. (< fr. pannus) Vezi definitia »