TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe. Vezi definitia »

ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre) Vezi definitia »

pistoseálă, pistoséli, s.f. (reg.) 1. obiect, aliment zdrobit, sfărâmat, terciuit. 2. (la pl.) piftie, răcituri. 3. cheltuială, întreținere zilnică cu hrană. Vezi definitia »

îngineálă s.f. (reg., înv.) apă de opărit rufele. Vezi definitia »

HIGROFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește în condiții de mare umiditate, fără a fi însă acvatică. [< fr. hygrophyte, cf. gr. hygros – umed, phyton – plantă]. Vezi definitia »