DÍPLOMĂ, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma. Vezi definitia »

YOGHÍNĂ, yoghíne, s.f. Adeptă a filozofiei yoga; p. ext. Persoană de sex feminin care practică exerciții yoga. (din yoghin) Vezi definitia »

zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art. zgărcitúrii; pl. zgârcitúri Vezi definitia »

EBÓȘĂ s. f. 1. semifabricat prin eboșare. 2. operă de pictură, sculptură etc. abia începută, schițată. ◊ schiță, crochiu. 3. (fig.) schițare; aparență. (< fr. ébauche) Vezi definitia »

SPÚZĂ, (rar) spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium). Vezi definitia »