BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

podișoráș, podișoráșe, s.n. (reg.) nișă mică în zid, firidă mică, podișor mic. Vezi definitia »

rudáș, rudáși, s.m. (reg.) 1. om care mână vitele. 2. vâslaș, cârmaci. 3. cal înhămat singur. 4. căpiță mică de fân, purcoi. Vezi definitia »

CLOȘ s.n. Croială cloș = tip de croială largă (și cu falduri), cu firele țesăturii așezate oblic; fustă cloș = fustă largă în partea de jos (și cu falduri). [< fr. cloche – clopot]. Vezi definitia »

ploíș s.n. (reg.) ploaie mare, intensă. Vezi definitia »