CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. Vezi definitia »

scruntăréț adj. (reg.; despre locuri, terenuri) zvântat după ploaie. Vezi definitia »

slovenéț, -eáță, adj. (înv.; despre oameni) elocvent; care are știință de carte. Vezi definitia »

ștuculéț, ștuculéțe, s.n. (înv. și reg.) V. ștucșor. Vezi definitia »

PUIÚȚ, puiuți, s. m. Puișor¹ (1, 3). – Pui¹ + suf. -uț. Vezi definitia »