PLÁTINĂ s. f. 1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate. (< fr. platine) Vezi definitia »

PROTIPENDÁDĂ s. f. Marea boierime, care se bucura, în evul mediu, de privilegii speciale; p. ext. elită socială. [Var.: (înv.) protipendá s. f.] – Din ngr. próti pendádha. Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s. f. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie. (< fr. alcalose) Vezi definitia »

MONOPARÉZĂ s. f. pareză a unui singur membru. (după fr. monoparésie) Vezi definitia »

HĂMISEÁLĂ s. f. V. hămeseală. Vezi definitia »