HEMOTOXÍNĂ s.f. Substanță care exercită o acțiune nocivă asupra globulelor roșii, deosebindu-se de hemolizină prin absența specificității. [Gen. -iei. / < fr. hémotoxine, cf. gr. haima – sânge, toxikon – otravă]. Vezi definitia »

ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură. Vezi definitia »

ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »

APOCATASTÁZĂ s.f. (Rar) Readucere la un stadiu anterior. ♦ (La stoici și la unii mistici) Reconstituirea unor situații inițiale de proveniență divină în univers. [Cf. fr. apocatastase]. Vezi definitia »

ALOPSIHÓZĂ s. f. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului. (< fr. allopsychose) Vezi definitia »