Definita cuvantului ocnă
ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ocnă
BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.). Vezi definitia »
snopitúră, snopitúri, s.f. (reg.) umflătură provenită de pe urma unei bătăi strașnice. Vezi definitia »
américă s. f. – Pînză de bumbac. – Mr. amiricancă, megl. americă. De la America; cf. ngr. ἀμεριϰάν (› mr.), bg. amerikan. Vezi definitia »
MÁRCĂ2, mărci, s. f. Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germ. Mark. Vezi definitia »
SCRIJELEÁLĂ, scrijeleli, s. f. Scrijelire; scrijelitură. – Scrijeli + suf. -eală. Vezi definitia »