Definita cuvantului vânător
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânător
TELEREDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. redactor la emisiunile de televiziune. (< tele2 + redactor) Vezi definitia »
POLENIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. n. plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur) Vezi definitia »
PESTRICIÓR, -OÁRĂ, pestriciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui pestriț; pestrișor. – Pestriț + suf. -ior. Vezi definitia »
TUSÓR subst. Mătase naturală produsă de larvele unor specii de fluturi de noapte și folosită pentru umbrele, parașute, etc. – Din fr. tussor. Vezi definitia »
DEZGUSTĂTÓR, -OÁRE adj. care trezește dezgust; respingător. (< dezgusta + -tor) Vezi definitia »