SUPERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Așezat în partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apă) Care se află spre izvor. 2. Care are un loc înalt (într-o ordine, într-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebește prin calități, prin merite deosebite; care este la un nivel mai înalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe. // s.m. și f. Cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie față de cei pe care îi are în subordine; cel care are un grad mai mare decât altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. supérieur]. Vezi definitia »

ANAMORFOZATÓR s.n. Obiectiv folosit pentru anamorfozare. [Cf. fr. anamorphosateur]. Vezi definitia »

SFĂRÂMĂTÓR, sfărâmătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. – Sfărâma + suf. -ător. Vezi definitia »

UȘOR, ușori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porțiilor sau ale ușilor; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s.m.] – Lat. osteolum Vezi definitia »

NAVLOSITÓR, navlositori, s. m. Persoană care navlosește o navă. – Navlosi + suf. -tor. Vezi definitia »