Definita cuvantului vârcolac
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vârcolac
ISIÁC, -Ă I. adj. referitor la zeița Isis, la cultul acesteia. II. s. m. preot al zeiței Isis. (< fr. isiaque, lat. isiacus, gr. isiakos) Vezi definitia »
corsác (-ci), s. m. (Înv.) Blană de vulpe provenind din Republica Tătară. Rus. korsak (sec. XVIII). Vezi definitia »
alác, s. m. – Specie de grîu foarte rezistentă. Origine obscură. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemănătoare celei care a dat álaga în sp. (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), însă der. este dificilă. În general se admite că etimonul pentru rom. este mag. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Gáldi, Dict., 170); dar în mag. este cuv. străin (Drăganu, Dacor., VII, 201), probabil rom. (Edelspacher 8). Și mai îndoielnică este legătura cu alb. akuë (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugerează alb. lakër „verdeață”, din gr. λάϰανον. Vezi definitia »
pionác, pionáce, s.n. (reg.) clopoțel. Vezi definitia »
TABÁC1, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Vezi definitia »