zugráv (zu-grav) s. m., pl. zugrávi Vezi definitia »

FÍRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: firáv] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir. Vezi definitia »

GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav. Vezi definitia »

hârcáv (hârcávă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. chrakavŭ (DAR). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

chișáv (chișávă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s. f. (ceață), prin contaminare cu viforniță. Vezi definitia »