TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură. Vezi definitia »

SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa. Vezi definitia »

SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne) Vezi definitia »

BÓCNĂ s. f. (În expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. Vezi definitia »

SINARTRÓZĂ s.f. (Anat.) Articulație fixă între două oase fără interpunerea unei cavități sinoviale. [< fr. synarthrose, cf. gr. syn – cu, arthrosis – articulație]. Vezi definitia »