Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
slujitoríe, slujitoríi, s.f. (înv.) 1. stare, condiție de soldat; serviciu de soldat. 2. stare, condiție de călăraș, sau de dorobanț. Vezi definitia »
INSEMINÁȚIE s.f. (Biol.) Inseminare. [Gen. -iei. / < fr. insémination]. Vezi definitia »
DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio. Vezi definitia »
VÍPIE, vipii, s. f. (Reg.) 1. Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. ♦ Febră. 2. Toi, putere. – Et. nec. Vezi definitia »
ACRODINÍE s.f. (Med.) Durere la extremități. [Gen. -iei. / < fr. acrodynie, cf. gr. akron – extremitate, odyne – durere]. Vezi definitia »