Definita cuvantului voinicie
VOINICÍE, voinicii, s. f. (Pop.) 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală. ♦ Faptă vitejească. ♦ Haiducie. 2. Faptul de a fi voinic, robust, viguros; putere, forță, vigoare. – Voinic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voinicie
ENDOMIXÍE s. f. formare a macronucleului dintr-un produs al diviziunii micronucleului, fără a fi precedată de o fuziune nucleară. (< fr. endomixie) Vezi definitia »
zooeconomíe s. f., art. zooeconomía, g.-d. zooeconomíi, art. zooeconomíei Vezi definitia »
DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »
SUMÁȚIE s.f. Apariția unei reacții fiziologice într-un organism, în urma mai multor excitații succesive. [< germ. Summation, cf. lat. summa – adunare]. Vezi definitia »
cordelie cordelii s. f. (eufem.) prostituată. Vezi definitia »