SENS s. n. 1. înțeles, semnificație, accepție (a unui cuvânt). ♦ într-un anumit ~ = dintr-un anumit punct de vedere. ◊ conținut. 2. rost, noimă, rațiune. 3. direcție, orientare.. ♦ ~ unic = sistem de circulație a vehiculelor într-o singură direcție pe arterele cu mare afluență. 4. (mat., fiz.) fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. (< fr. sens, lat. sensus) Vezi definitia »

SIEMENS s. n. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu conductanța unui conductor a cărui rezistență electrică este de un ohm. [Pr.: zímăns] – Din fr. siemens, germ. Siemens. Vezi definitia »

albigéns adj. m., s. m., pl. albigénsi; adj. f., s. f. albigénsă, pl. albigénse Vezi definitia »

SUSPÉNS s.n. v. suspans. Vezi definitia »

BALÁNS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement) Vezi definitia »