rîde (rîd, rîs), vb. – 1. A-și manifesta veselia prin mișcarea feței și a gurii. – 2. A se distra, a face haz. – 3. (Cu prep. de) A-și bate joc, a lua în rîs. – 4. (Cu de și pron. își) A viola, a silui o femeie. – Mr. arîd(ere), arîșu, arîs, megl. rǫd, rǫș, rǫs, istr. ărdu, ărs. Lat. rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1459; REW 7302), cf. it. ridere, prov., fr. rire, sp. reir, port. rir. – Cf. rîs. Der. rîzător, adj. (vesel, rîzăreț), formație literară după fr. riant; surîde, vb., după fr. sourire; derîdere, s. f., traducere a fr. dérision, dubletul lui deriziune, s. f. (zeflemea), der. derizoriu, adj., din fr. dérisoire; surîzător, adj., după fr. souriant. Vezi definitia »

SCORPENÍDE s. f. pl. familie de pești cu capul cu țepi, adesea veninoși: scorpena. (< fr. scorpénidés) Vezi definitia »

CEFALOPÓDE s. n. pl. clasă de moluște marine cu capul bine delimitat de corp și gura înconjurată de mai multe brațe tentaculare, cu ventuze. (< fr. céphalopodes) Vezi definitia »

VÉDE s. f. pl. Nume dat culegerii de texte religioase și literare scrise în sanscrita veche, care reprezintă primele documente literare din India. – Din fr. Védas. Vezi definitia »

APÍDE s.f.pl. Familie de insecte himenoptere, din care fac parte albinele și bondarii; (la sg.) insectă din această familie. [Sg. apidă. / < fr. apidés, cf. lat. apis mellifica – albină]. Vezi definitia »