ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ. Vezi definitia »

PERMANÉNT, -Ă adj. 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și s.n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< fr. permanent, cf. lat. permanere – a rămâne mereu]. Vezi definitia »

VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens]. Vezi definitia »

PREVALÉNT, -Ă adj. care prevalează; de importanță majoră. ◊ predominant. (< engl. prevalent, lat. praevalens) Vezi definitia »

COBELIGERÁNT, -Ă, cobeligeranți, -te, adj., s. m. și f. (Țară, stat, armată etc.) care se află în război alături de un aliat contra unui inamic comun – Din fr. cobelligérant. Vezi definitia »