MEGADUODÉN s.n. (Med.) Dilatare a duodenului. [Pron. -du-o-. / < fr. mégaduodénum]. Vezi definitia »

PIROXÉN s.m. Silicat de magneziu, de fier și de calciu, care se găsește în diverse roci. [< fr. pyroxène]. Vezi definitia »

APPENZELL AUSSERHODEN [ápənțel ausərodən], semicanton în NE Elveției; 243,5 km²; 49,8 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: Herisau. Creșterea animalelor. Turism. Vezi definitia »

egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen). Vezi definitia »

TERILÉN s. n. v. terilenă. Vezi definitia »