Definita cuvantului egumen
egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu egumen
BENZPIRÉN s.n. Hidrocarbură extrasă din gudron, substanță puternic cancerigenă. [Sil. mf. benz-] (din germ. Benzpyren, engl. benzopyrene) Vezi definitia »
REOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) cu apă limpede și debit regulat; (despre organisme) aflat în asemenea ape. (< fr. rhéocrène) Vezi definitia »
TEN- v. teno-. Vezi definitia »
ANTETRÉN s.n. Cele două roți (și trăsura pe care o poartă) care constituie partea de dinainte (detașabilă) a unui tun, a unei bucătării de campanie etc. [După fr. avant-train]. Vezi definitia »
APIROGÉN, -Ă adj. Care previne febra sau împiedică creșterea temperaturii corpului. [< fr. apyrogène]. Vezi definitia »