PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (Înv.; în expr.) Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice și militare, fără a ține seama de complexul economic și cultural al dezvoltării societății. Sancțiune pragmatică = (în țările din apusul Europei) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – Fr. pragmatique (< gr.). Vezi definitia »

ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. Vezi definitia »

CITODIAGNÓSTIC s.n. Metodă de diagnosticare bazată pe studiul microscopic al celulelor prelevate din organism (prin puncții, raclări etc.); citoscopie. [Pron. -di-ag-. / < fr. cytodiagnostic]. Vezi definitia »

ATRÉPSIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de atrepsie. (< fr. athrepsique) Vezi definitia »

șodátic, șodátică, adj. (reg.) glumeț. Vezi definitia »