TUNĂTÓR, -OÁRE, tunători, -oare, adj. Care tună, care bubuie (tare); puternic, răsunător. – Tuna + suf. -ător. Vezi definitia »

PERCUTÓR s.n. Piesă la armele de foc care izbește capsa proiectilului, producând explozia cartușului. [< fr. percuteur]. Vezi definitia »

popușór, popușóri, s.m. (reg.) pop mic; populeț. Vezi definitia »

LÉCTOR², -Ă s.m. și f. Cititor. ♦ Cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector]. Vezi definitia »

EXSICATÓR s.n. Aparat de laborator, alcătuit dintr-un vas de sticlă acoperit cu un capac ce se poate închide ermetic și care permite uscarea substanțelor. [< fr. exsiccateur]. Vezi definitia »