Definita cuvantului zăcător
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zăcător
zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre Vezi definitia »
amatór (amatoáre), adj. – 1. Iubitor, doritor de... – 2. Diletant. Fr. amateur. – Der. amatorism, s. n. (diletantism). Vezi definitia »
CONSUMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care consumă bunuri, produse etc.; (p. restr.) cel care consumă într-un local public. [Cf. fr. consommateur]. Vezi definitia »
pămânciór, pămâncioáre, s.n. (pop.) pământuleț. Vezi definitia »
DEPURATÓR, -OÁRE adj., s.n. (Substanță) care curăță sângele, activând eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație. ◊ Aparat depurator = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele rezultate din activitatea organismului. [< fr. dépuratoire]. Vezi definitia »