Definita cuvantului zăcător
ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zăcător
INFRASONÓR, -Ă, infrasonori, -e, adj. Referitor la infrasunete, care aparține infrasunetelor. – Din fr. infra-sonore. Vezi definitia »
URCIOR2, urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior1). Vezi definitia »
CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur. Vezi definitia »
EFUZÓR, efuzoare, s. n. Tub cu secțiune crescătoare, utilizat pentru accelerarea scurgerii unui gaz. – Din efuziune. Vezi definitia »
fesușór, fesușóri, s.m. (reg.) gândac mic și rotund ca o mărgea roșie; fesul-popii. Vezi definitia »