ASFIXIÉRE, asfixieri, s. f. Faptul de a (se) asfixia; sufocare. [Pr.: -xi-e-] Vezi definitia »

CUTERIZÁRE CA-TE-/ s. f. sistem de așezare a cărților în biblioteci după criteriul clasificării zecimale, iar în cadrul acesteia, în ordinea alfabetică a autorilor și a titlurilor pentru cărțile anonime. (cf. Cutter, autorul sistemului) Vezi definitia »

ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s. f. Faptul de a se zvârcoli; mișcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – V. zvârcoli. Vezi definitia »

MISTIFICÁRE, mistificări, s. f. Acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; înșelare, înșelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificație. – V. mistifica. Vezi definitia »

mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii). Vezi definitia »