HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [Var.: háitoș, -ă adj.] – Et. nec. Cf. haidău. Vezi definitia »

scăuníș, scăuníșuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: scamniș) scaun pe care se stă la războiul de țesut. 2. (în forma: scamniș) piesă a scaunului de tras la cuțitoaie, formată dintr-o scândură așezată pieziș pe corpul scaunului. 3. bucată de lemn fixată deasupra osiei carului sau al căruței, pe care se sprijină dricul. Vezi definitia »

ODORÁȘ, odorașe, s. n. Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare întrebuințat de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș. Vezi definitia »

cartúș s.n. (reg.) chipiu cu cozoroc, caschetă. Vezi definitia »