FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum. Vezi definitia »

PÉTEC s. n. v. petic. Vezi definitia »

BÍFTEC, biftecuri, s. n. Friptură din mușchi de vacă, mai puțin friptă la mijloc. – Fr. bifteck (<engl.). Vezi definitia »

biftéc (-ce), s. n. – Carne de vacă la grătar. Fr. bifteck, din engl. Vezi definitia »

VARÉC s.n. Algă marină aruncată de valuri pe țărmul mării, care se folosește ca îngrășământ, la fabricarea sodei etc. [< fr. varech < cuv. scandinav]. Vezi definitia »