ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck. Vezi definitia »

MÂNZÚC, mânzuci, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uc. Vezi definitia »

NANSÚC s. n. (Rar) Țesătură foarte subțire de bumbac sau de mătase. – Din fr. nansouk. Vezi definitia »

TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko) Vezi definitia »

HĂBÚC, hăbuci, s. m. (Reg.; în expr.) A (se) rupe, a (se) face hăbuc(i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci. ♦ (Adjectival) Rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit. – Et. nec. Vezi definitia »