BUTÚC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; bucată groasă de lemn de foc; buștean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței de vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri, în care se prindeau în vechime picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. Vezi definitia »

buclúc (buclúcuri), s. n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrășămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodărești, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” și „ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor). Vezi definitia »

surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë. – Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean). Vezi definitia »

ghiumbrúc (-curi), s. n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s. m. (vameș); ghiumurluc, s. m. (grănicer). Vezi definitia »

a sta sub papuc expr. (iron. – d. bărbați) a fi docil, a se lăsa condus în tot ceea ce face de o femeie. Vezi definitia »