prăvălúc, prăvălúce, s.n. (reg.) pantă, povârniș. Vezi definitia »

tărbúc, tărbúcuri, s.n. (reg.) sac cu coada de lemn pentru prinderea peștilor. Vezi definitia »

ÁNDRUC s.n. (Poligr.) Tipar de probă. [< germ. Andruck]. Vezi definitia »

SAMBÚC I. s.n. punte volantă a unei mașini de război medievale, care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetății asediate. II. s.f. un fel de harfă cu patru coarde, la greci. (< fr. sambuque, lat. sambuca, gr. sambuke) Vezi definitia »

guguștiuc, guguștiuci s. m. 1. (intl.) hoț fără experiență. 2. îndrăgostit. 3. om naiv / lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor. Vezi definitia »